002. Vis

Vis

 

Podeaua se ridică. Brusc. Picioarele nu le mai simt de multă vreme.

Privirea mi se inceţoşează şi durerea mă copleşeşte. Podeaua mă lovise violent peste urechea dreaptă. Un ţiuit intens vine în valuri, pulseaza, în ambele urechi.

Încerc să îmi restabilesc cumva coordonatele. Mă împing cu disperare în mîini. Întîlnesc doar aerul.

O durere vie urcă prin toti muşchii. Respiraţia ma arde şi am aceeaşi senzatie de parcă aş fi alergat ore întregi.

Nu pot deschide ochii. Nu am de ce să îi deschid. Cu ei închisi îmi dau seama de întunericul in care mă scufund.

În fine, scap de povara şi nu mai ştiu de mine.

Visez în continuare? Nu ştiu cît a trecut. În întuneric, ceasul digital, mare, cu cifre verzi, pulsează odată cu pulsul ce mi-l simt la baza gîtului. Desluşesc pînă la urmă, 3:45. Întind mîinile la capul patului, iau tensiometrul braţară şi îl potrivesc pe încheietura mîinii stîngi. Aştept si sunetul motoraşului ce pompează aerul mă asurzeşte. Cu un ultim efort aprind lumina de la capul patului. Da. 18 cu 12. Tensiune de pilot. De pilot expus la 4G.

Astept răbdător ca pastila de sub limba să se dizolve. Vizulizez ca în filmele de serie B sau în reclamele ieftine traiectul substanţei active.

După o  vreme pare că pot să-mi mişc capul de pe o parte pe cealaltă fără să am black-outs.

Încet încet îmi revine memoria. Acum cîteva zile am făcut prima tentativă de a iesi din casă. Soarele din acea zi nu îl mai pot sterge de pe retină.

Cu grijă, încep să manevrez pentru a mă întoarce de pe o parte pe alta. Aproape că am reuşit. Mai trebuie doar să sting lumina de la capul patului. Ridic mîna, parcă. Nu mai ştiu. Poate am reusit.

Vălul negru îmi cade iar pe ochi pentru o clipă, două şi, de data aceasta patul se inclină brusc. Simt fizic cum alunec cu tot cu pernă. Încerc să mă tin de ceva, să mă apuc de ceva. Totul îmi scapă printre degetele moi. Renunţ la luptă şi plec undeva. Nu ştiu exact unde. E cald, goaznic de cald şi transpir abundent. Un gust amar leşios mă chinuie iar ţiuitul din urechi a ajuns la o frecvenţă straniu de joasă. Aproape ca percep aceleaşi vibratii şi cu diafragma iar pulsul mă doare ritmic în plexul solar.

r3n